sâmbătă, 27 iunie 2009

INCEPUTUL SI SFARSITUL NIMICULUI

INCEPUTUL SI SFARSITUL sunt poli limitativi. De ce sa inceapa ceva? Ca sa fie. Si daca este, ce urmeaza....e neaparat un scop sau o gratuitate?Gratuitatea nu are limita...asa ca nu era nevoie sa fie pentru asta...deci, are un scop..!Si daca, sa presupunem ca pana la urma scopul se implineste, ce urmeaza? Urmeaza intr-un fel sau altul sfarsitul. Care e scopul sfarsitului? Ca nici el nu s-ar manifesta gratuit. Am satbilit asta. Scopul lui este neaparat inceputul sau nimicul...reintrarea in nimic? Si daca nu e o noua nastere, un nou inceput..atunci totul se dovedeste a fi tot gratuit, deci tot la nimic ajungem. Atatea eforturi pentru NIMIC! Nimicul, asa articulat cum este el, este altceva decat nimic. E o suma si poate o scadere din mai multe nimicuri..e o compunere si o impartire...Trebuie sa se sectioneze cumva matematic pentru ca altfel toata energia risipita, acumulata intre aparitie si anulare ar fi Gratuita. Iar nimic.
Publicat de la
Etichete:

5 comentarii:

  1. Dan Radu Paraschivescu29 iunie 2009 la 20:33

    trifoiul cu patru? sau trifoiul fara patru? mai conteaza?

    trifoiul... trist

    RăspundețiȘtergere
  2. Anne30 iunie 2009 la 06:52

    Frumos

    RăspundețiȘtergere
  3. Adrian Campean2 iulie 2009 la 00:28

    Aparent toate pornesc din nimic si se intorc in nimic.Insa nimicul e TOTUL.Nu ne ajuta perceptia si limitele autoimpuse sa percepem linistea acestui TOT.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dan Ioanitescu7 iulie 2009 la 08:54

    Cum o dai, nu-i bine.

    Cora, frumoasa Cora,

    Iarta-mi te rog intarzierea... Poti face ce doresti cu acel desen. Este al tau, ti l-am daruit cu drag.
    Toate lucrurile au un capat, numai carnatul are doua. :-) Cum rezolvam problema la doua capete?
    Daca carnatul ni se ofera gratuit am ramas cu doua scopuri. Daca il cumparam inseamna ca nu este gratuit. Ia sa vedem!? :-) :-):-)

    RăspundețiȘtergere
  5. CoraSand22 iulie 2009 la 18:49

    incepusem candva sa iti rasund despre carnati cu doua capete pline de nimic si cu doua limite ..apoi am ras pentru ca nimicul iti da pofta de viata ...si de noroc....Prea multe intrebari, prea multe etichete si dorinte de a rade in barba, pe dupa blocuri..pe dupa dinti.....Toate nu au nimic si au nimic. Singura mare limita sunt cuvintele cu milioane de capete precum balaurii.....nu fac nimic cu sau dincolo de cuvinte si nu mai pot rade intre neputinte......ma regasesc cumparand nimic ca sa ii dau o insemnatate gestului meu pentru a ma alinia cu carnatii cu doua capete , unul ascuns in pamant iar celalat in nori....Voiai un raspuns coerent? ia sa vedem? ce provoaca acest nimic....?

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)